Stau să mor cât mi-i de drag
Bădiț-al meu din Banat,
Bădiță cu ochi căprui,
Ce furi inima oricui?!
Știi, măi bade, cum ziceai
Când pe mine mă iubeai?
„Mândro, tu ești floarea mea,
Până mor nu te-oi uita!”
Vremea de-atunci s-o schimbat
Și tu, bade, m-ai uitat,
Ai uitat dragostea mea
Și vrei să-mi rupi inima,
Ai uitat și nopți senine
Ce le-ai petrecut cu mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei părăsite de cel pe care l-a iubit. Ea își amintește cu nostalgie de promisiunile făcute și deplânge uitarea și trădarea partenerului.