Peste deal la Ilidie
Badea-mi duce dorul mie,
Dorul meu și dorul lui,
Dorul lui și-al satului,
Și mă cheamă să vin iară
Că nu l-am văzut de-o vară.
Prin livezi cu fânu-n floare
Își bat coasa pe răcoare
Toți voinicii satului
Cântând doina satului,
Iarba de rouă se zvântă,
Pe vale un fluier cântă.
Mi-i dragă casa cu tei
Unde mă așteaptă-ai mei,
Mi-i dragă ulița toată
Unde stam cu badea-n poartă,
Grădina cu viorele,
Casa tinereții mele
Unde am copilărit
Și-unde întâi am iubit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă, de satul natal și de prima iubire. Evocă amintiri frumoase din copilărie și sentimentul de apartenență la un loc drag.