Floare busuioc,
Pe pământ eu știu un loc,
Când mi-i dor aici mă-ntorc,
La ai mei ce mă doresc
Și doina mea o iubesc.
Floare de băgrine,
Lumea toată-i p-ângă mine,
Lumea n-o uitat de mine,
În inimă le-am rămas
C-asta-i doina mea de-acas’.
Floare viorea,
Dar am și dușmani ce-ar vrea
Ca să nu mai pot cânta,
Glasul meu curat rămâne
Peste ani și ani de zile,
De mine s-o tot vorbi
Cât pe lume doine-or fi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și dragostea pentru locurile natale. Vorbește despre importanța doinei și despre cum aceasta va continua să trăiască prin generații, în ciuda obstacolelor.