Nu pot, bade, și nu vreau
Fără de tine să stau,
Nu pot oricât aș proba,
Măcar de-mi mănânci zilele.
Cu tin’ nu pot să trăiesc,
Nici fără tin’ nu pestesc,
Ne sfădim și iar te iert
Că mă arde doru-n piept.
Mi-i dragostea cu nărav
Și mi-i sufletul bolnav,
O zi bună, una rea,
Săracă, inima mea!
Bade, cum o să trăim
De-o fi să ne despărțim
Că-mpreună ne-am dedat
Măcar de ne-am încercat?
De-o fi ca să ne lăsăm
Cât trăim n-o să uităm,
Soarta nu ține cu noi
Să stăm, bade, amândoi
Și-i păcat să stăm așa
Că trece, bade, vremea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste contradictorie și imposibilă. Protagonista nu poate trăi nici cu, nici fără persoana iubită, fiind sfâșiată de dor și de gândul despărțirii, conștientă că timpul trece și soarta nu le este favorabilă.