Nu-i om fără inimă,
Nici drag fără patimă,
Nu trăiește nimenea
Să nu știe dragostea.
Dragostea vine când vrea
Și te lasă tot așa,
N-are vârstă și nici leac,
Lasă sufletul beteag.
Dragostea-i noroc și dar
Când nu-i trăită-n zadar,
Îi cu dor și patimă,
Cu boală la inimă.
Tânăr ori bătrân de ești
Dragostea o întâlnești
Și nu poți scăpa de ea
C-așa-i făcută viața.
Unii știu s-o țin-așa
S-o aibă toată viața,
Alții-o pierd, plâng după ea
Până întâlnesc o alta,
Făr’ dragoste ești sărac
Și ce faci nu-ți afli leac.
Sensul versurilor
Piesa explorează inevitabilitatea dragostei în viața oricui, indiferent de vârstă. Dragostea este prezentată ca o forță puternică, aducând atât bucurie, cât și suferință, și fiind esențială pentru o viață împlinită.
