Moșul meu m-o învățat
Cum se joacă prin Banat
Și patima doinelor
Ce n-o mai uit până mor.
Parcă-i văd chica albită
Și mustața răsucită,
Juca-n horă, chiuia,
Cu feciorii se-ntrecea.
M-o purtat moșu-n cocie
Să-mi petrec veselie,
Să joc feciorii de-a rândul
Până s-o crăpa pământul.
N-am să-l uit pe moșul meu
Cât o fi să trăiesc eu,
Cu el semăn la jucat,
La patima de cântat.
Cât îi lumea și Banatul
Cum o fost moșul nu-i altul,
C-o fost primul la cosit
Și la mândre la iubit.
Refren:
Floricică lobodică,
M-o jucat moșul de mică,
Bea rachie din sălic
Și nu i-o fălit nimic.
Sensul versurilor
Cântecul este un omagiu adus bunicului și tradițiilor din Banat. Evocă amintiri despre cum bunicul l-a învățat să joace, să cânte și să iubească viața, transmițând un sentiment de bucurie și prețuire a moștenirii culturale.