Mă gândesc, Doamne, așa
Unde s-o dus viața mea,
Ce nu-mi ții-n loc anii mei,
Ia-mă când vrei să mă iei.
Că m-am tot rugat așa
Să-mi mai lași tinerețea
Că orice-ai cere Ți-aș da
Să rămân barem așa.
Da-mi trec anii și nu pot
Nicicum să-i mai țin în loc
Și mă tem să și gândesc
Ce-o fi de mai îmbătrânesc.
Cum să cred că n-o mai fi
Să-mi trăiesc patimile,
Dragul din inima mea
Să nu am la cine-l da?!.
Dă-mi, Doamne, tot cum mi-ai dat,
Ține-mă cu glas curat
Să mai pot cânta la lume
C-atunci știu că mi-o fi bine,
Când o fi viața s-o gat
Ia-mă, Doamne, din cântat.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată lui Dumnezeu, în care interpretul reflectă asupra trecerii timpului și își exprimă teama de îmbătrânire. El cere har divin pentru a continua să cânte și să își împărtășească darul cu lumea, până la sfârșitul vieții.