Lăstărel de pe Caraș,
Dragul mamii fecioraș,
Te-am crescut, te-am legănat,
De lângă mine-ai plecat.
Viața-o vrut să fie-așa,
Să nu crești cu mama ta
Și inima mi-i o rană
Că nu ai cui să-i spui mamă.
Să ai lângă tine-o sută,
Ca mama nu te săruta,
Și neamuri să ai o mie,
Ca sora nu te mângâie.
Oriunde-ai să fii pe lume
Să nu uiți, mamă, de mine,
Că eu ți-am dat ție viață
Și te-am legănat pe brață.
Nu uita un’ te-ai născut
Și unde-ai copilărit,
Unde-ai făcut primii pași,
Dragul mamii fecioraș,
Că oriunde ți-ar fi bine
Nu-i ca acasă la tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei mame pentru fiul ei plecat de acasă. Ea își amintește de copilăria lui și îi transmite să nu uite de unde a plecat și de dragostea maternă.