Inimă, ce vrei,
Nu vezi cum trec anii mei?!
Tot iubești și pătimești,
Orice-aș face nu te oprești.
Și câte le-ai tras,
Câte lacrimi pe obraz,
De iubit nu te dezveți
Parc-ai trăi două vieți.
Nu vrei să m-asculți,
D-aia plângi lacrimi fierbinți
Și nu știu ce să mai fac
Să nu te topești de drag.
Din iubit trăiești,
Nu mai vrei să-mbătrânești,
Ce să-ți fac, inima mea,
Că vezi că-ți trece vremea,
Știi că nu ți-o fi ușor
Să trăiești cu-atâta dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă conflictul dintre rațiune și inimă, unde inima continuă să iubească și să sufere, ignorând trecerea timpului și durerea acumulată. Vorbitorul se simte neputincios în fața dorinței inimii de a iubi, deși știe că acest lucru îi aduce suferință.