Cine n-are dor
Trăiește-n lume ușor,
Dar eu l-am purtat,
La inimă m-a secat,
Că din drag dac-aș muri
Și tot nu m-aș potoli,
C-așa mi-a fost dat pe lume
Să iubesc, să cânt la lume.
Nici dac-ai fi vrut
Ca și tine m-ai făcut
Cânt și pătimesc
Pentru badea că-l iubesc,
Dorul lui mă poartă-n lume,
Dar mi-i drag cum nu pot spune,
Orice-aș face și-aș probi
Fără el nu pot trăi.
Traiu-i fericit
Când iubești și ești iubit,
Nimic nu-i mai sfânt
Ca dragostea pe pământ,
Trăiesc de dragul badii,
Cânt patima inimii,
Cântecul îl port cu mine
Oriunde-aș umbla prin lume.
Refren:
Iorgovan bănățenesc,
Țucu-i ochii cui iubesc,
Că-i frumos ca soarele
Baș de-mi mâncă zilele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul de dor și dragoste profundă, chiar dacă aceasta aduce suferință. Vorbitorul își trăiește viața prin dragoste și cântec, purtând cu sine patima inimii oriunde merge.
