Am crezut în omul bun
Și el m-a lăsat în drum,
Mi-a luat tot ce-am avut
Și-am umblat tot necăjit.
Am crezut vorbe de drag,
Pentru ele-acuma trag,
După badea m-am cântat
C-altă dragoste-o aflat.
Am crezut în lumea toată
Și-am fost bătută de soartă,
Acum nu mai cred pe nime’,
Las’ să-mi fie mie bine.
Că numai bine-am făcut
Și cu rău mi-a fost plătit,
Și-acum nu știu ce să cred,
În cine să mă încred.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei persoane care a avut încredere în oameni și a fost trădată. Ea reflectă asupra faptului că a făcut bine, dar a primit rău în schimb, ajungând într-un punct în care nu mai știe în cine să se încreadă.