Dragostea la om când vine
Nu-ntreabă pe orișicine,
De dorești ori nu dorești
Ea te face să iubești.
Dragostea dintâia oară
Trece ca ploaia de vară,
Oricât ai vrea s-o ascunzi
Niciodată n-o zăuiți.
Dragostea-i otravă dulce,
Când vine nu se mai duce,
Nu te-ntreabă nici când vine
Numai se-anină de tine,
Te uști și te veștejești
Ca iarba când o cosești.
Sensul versurilor
Piesa descrie natura imprevizibilă și inevitabilă a dragostei. Dragostea vine neinvitată, transformă individul și, deși poate fi dulce, are și un efect distructiv, asemeni unei otrăvi.