Așa cum vremea se duce,
Dorul mai tare m-ajunge
După tinerețea mea,
De tot ce-am trăit în ea.
Dor de câmpul cu fâneață,
De roua de dimineață,
De părinți, de frații mei,
De viața mea lângă ei.
Dor de casa-n sărbătoare,
De joc la ulița mare,
De livada a cu pruni
Și de moșii mei ăi buni.
Dor mi-i de dealu-nverzit
De căisinul înflorit,
Cu ortacii din uliță
Să mai strâng fragi în vădruță,
Doamne, mai întoarce viața
Și dă-mi iară tinereața.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund pentru trecut, pentru tinerețe și pentru viața simplă de la țară. Vorbitorul își amintește cu drag de locurile și oamenii care i-au marcat copilăria și își dorește să se întoarcă în acea perioadă.