Degeaba, bade, te-amăgești
Și zici că nu mă iubești,
Că eu, bade, m-am rugat
Să nu mă uiți niciodat’.
Nu poți oricât ai încerca,
Nu te lasă inima,
Babele din lumea-ntreagă
Orice-ți fac nu te dezleagă.
Te-am vrăjit cu cântecul,
Te-am legat cu sufletul,
Șapte stropi din viața mea
Ca să nu mă poți uita.
Acum du-te de-ți dezleagă,
Colindă prin lumea-ntreagă,
Că numai la mine-i leac
Pentru dragoste și drag,
Numai eu te lecuiesc
Și când vreau iar te vrăjesc.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o relație în care o femeie deține controlul prin vrăji și magie. Ea îl avertizează pe bărbat că, deși încearcă să se convingă că nu o iubește, este legat de ea prin vrăji și doar ea îl poate elibera sau re-vrăji după bunul plac.