Crapă inima-n dușmani
Că mi-i bine și c-am bani,
Numai că nu-i baș așa,
Dar las’ să creadă ce-or vrea.
Nu duc dorul banilor,
Dar nici n-am să-i fac porșor,
Cum trăiesc așa mi-i bine,
Nicicând n-am cerut la nime’.
Copiii-s averea mea,
Cu ei pot trece lumea,
Am fecior și am și fată,
Ei sunt averea mea toată,
Tot ce am lor le rămâne
Că nimic nu iau cu mine.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre discrepanța dintre aparențe și realitate. Persoana se laudă cu o viață bună, dar recunoaște că adevărata sa avere este familia, nu banii, și că tot ce are va rămâne copiilor.