Ce ți-i viața pe pământ?
Frunză legănată-n vânt,
Cum ți-i scris așa trăiești,
Măcar de te-mpotrivești.
Mie mi-o fost scris așa
Să colind toată lumea,
Să cânt la ăl fericit
Și la omul necăjit.
De mi-o fost bine ori rău
Am fost cu cântecul meu
Și de-o plâns sufletu-n mine
Gura o cântat la lume.
De-aș lua-o de la-nceput
Tot nu mi-aș dori mai mult,
Tot aș vrea să colind,
Lumea-ntreagă petrecând,
Că viața-i cu rău și bine,
Nu poate s-o schimbe nime’.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a destinului. Vorbitorul acceptă atât bucuriile, cât și necazurile, găsind consolare și expresie prin cântec, indiferent de circumstanțe.