Când mi-s tare necăjită
Și lumea-mi pare urâtă
Și-atuncea colind prin lume
Să nu mă mai știe nime’,
Să creadă toți că mi-i bine.
Doamne, câte rele-am tras,
Câte lacrimi pe obraz,
Toate le-am ținut în mine
Să nu mă mai știe nime’,
Să creadă toți că mi-i bine.
Doamne, prin câte-am trecut
Numai Dumnezeu m-o știut,
Mai mult rele decât bune
Și tot nu m-am plâns la nime’
Să creadă toți că mi-i bine,
Zile rele, zile bune
Și tot nu m-am plâns la nime’
Să creadă toți că mi-i bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și resemnare în fața greutăților vieții. Naratorul a suferit mult, dar a ales să nu se plângă, preferând să ascundă durerea și să pretindă că totul este bine.