Calcă-ți boala mândrele,
Că mi-ai mâncat zilele,
Că de ce îmbătrânești
Parcă mai rău bolânzești.
Cât ai fost tânăr fecior
Pe multe-ai lăsat cu dor,
Acum roata s-o sucit,
Tu rămâi ăl păgubit.
De când lumea-i așa
Să umbli cât ți-i vremea
Și să-ți faci voile toate
Atâta cât ți se poate.
Ai fost tânăr și-ai iubit
Tot ce-n cale ți-o ieșit,
Acum ți-o trecut vremea,
Dar parcă nu te-ai lăsa.
Cât n-ai legământ cu nime’
Poți umbla cu fiecine,
Dar când viața ți-ai legat
Nu gândi să faci păcat
Că n-ai să mai trăiești bine
Cât o fi să fii pe lume.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul unui bărbat ajuns la bătrânețe, care își dă seama că tinerețea și libertatea au trecut. Acum se confruntă cu consecințele acțiunilor sale și cu faptul că nu mai poate trăi la fel ca înainte.