Bănățenii mei făloși,
Ca soarele de frumoși,
Nime-n lume nu vă-ntrece,
Ca voi nimeni nu petrece.
Bogați și vestiți în lume,
Cu voi nimeni nu se pune,
Că bine știe tot natul
Fruntea rămâne Banatul.
Cine la noi vine-o dată
Nu mai uită viața toată
Și nu-și află loc și pace
Pân’ ‘napoi nu se întoarce.
Îs multe locuri pe lume
Și-s frumoase, nu pot spune,
Dar pe fața pământului
Ca Banatul altul nu-i,
Cine nu vrea să mă creadă
Să vină-n Banat să vadă.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus Banatului și locuitorilor săi, evidențiind frumusețea, bogăția și ospitalitatea zonei. Versurile exprimă mândria de a fi bănățean și atracția irezistibilă pe care o exercită asupra celor care o vizitează.