Bănățenii mei ăi faini,
Să trăiți sute de ani,
Dumnezeu să vă păzească,
Nimic să nu vă lipsească,
Cu voi fală mi-am făcut
Pe unde gode-am trecut,
La noi se trăiește bine
Și nu ne urăște nime’.
Bănățeanu-i cu noroc
Și la inimă cu foc,
Are patimă și geală,
L-asculți și-ți trece de boală,
Ca la noi nimeni nu joacă,
Nici nu știe să petreacă,
La noi toate-s mai bune,
Cine vine-aici rămâne.
Bănățeanu-i om fălos
Și te-ajută bucuros
Și dacă-i prietenul tău
Nicicând n-o să-ți fie rău,
Cu cine se ortăcește
Necazul îl ocolește,
D-aia fii prieten cu mine
Dacă vrei să-ți fie bine.
Bănățeanu-i om de bine
Și-ajută pe fiecine,
Iubește cu sufletul
Și nu-și uită cuvântul,
Bănățenii-s viță bună
Și când se-adună-mpreună
Știu să își petreac-așa
Cum n-o face nimenea.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează oamenii din Banat, evidențiind ospitalitatea, prietenia și bucuria de a trăi. Subliniază importanța comunității și a tradițiilor locale, invitând pe oricine să se alăture spiritului bănățean.