Bădiță, de dragul tău
Nimic nu îmi pare greu,
Tot ce mi-ai cere, bade, ți-aș da,
Că oricum ți-am dat viața mea.
Tu ești bucuria mea,
Sufletul și dragostea,
Și-oricine orice-ar proba și-ar spune
Eu te vreau, bade, numai pe tine.
Și-mi faci, bade, multe rele
Și eu tot te iert de ele,
Că din drag inima nu mă lasă
Să fiu, bade, pe tin’ mânioasă.
C-am mai iubit și-am lăsat,
De la nimeni n-am răbdat,
Dar ție, bade, câte-ai greșit
Ți-am iertat că prea mult te-am iubit
Dar, bade, nu te-nvăța așa
Că-ntr-o zi nu știu de-oi mai ierta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă devotamentul necondiționat al unei femei față de bărbatul iubit, în ciuda greșelilor acestuia. Ea iartă constant, motivată de dragoste, dar avertizează că răbdarea ei are limite.