Bădiță, ce mândru ești,
Spune-mi pe cine iubești,
Că din câte ai iubit
Cu niciuna n-ai udit,
Cu mine de-ai fi rămas
N-aș fi vrut să te mai las.
Ai iubit, bade, ai iubit
Ce nu ți s-o potrivit,
Dacă m-alegeai pe mine
Ți se ședea mult mai bine
Că eu-s floare între flori,
Tu ești fruntea-ntre feciori.
De m-aș face-un vânt de seară
Să te-nvălui într-o seară,
Să te văd pe unde-nseri,
Gură dulce unde ceri,
Că te pierd seară de seară,
Dimineața te văd iară.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă regretul față de alegerile amoroase ale bădiței, sugerând că ar fi fost o parteneră mai potrivită. Ea își dorește să-l poată proteja și să-i ofere dragoste, dar se confruntă cu pierderea lui constantă.