Am jurat și-am probit
Ca să mă las de iubit
Și-așa mi-am făcut păcat
Că n-am ținut ce-am jurat.
Cum boala să nu iubesc
Că tremur și când gândesc
Ce gură are badea,
Cum știe țuca cu ea.
Când mă uit în ochii lui
Las grija păcatului,
Vreau să mă strângă în brațe
Măcar de mor dimineață.
Și oricâte le-aș răbda
Mi-i drag și nu-l pot lăsa,
Măcar de văd că nu-i bine
Îl iert și-l aștept la mine
Și-uite-așa păcătuiesc
Că nu pot să nu-l iubesc.
Sensul versurilor
Cântecul descrie conflictul intern al unei persoane care a jurat să renunțe la iubire, dar nu se poate abține de la sentimentele pentru persoana iubită. Chiar dacă știe că această iubire este greșită, dorința și atracția sunt prea puternice.