Am cântat de când mă știu
Și-am să cânt pân-am să fiu
Patima sufletului,
Doina bănățeanului.
Am pierdut și-am câștigat,
Cântecul nu l-am uitat,
El nicicând nu m-o lăsat
Oricât viața m-o-ncercat.
Viață, nu m-am plâns nicicând,
Le-am trăit toate pe rând,
Sufletul mi-a alinat,
Pentru lume am cântat.
Am doinit cu inima
Să placă cui m-o-asculta,
Doamne, nu-mi lua cântecul
Că îmi ține sufletul,
Pentru tine, lume, cânt
Să mă porți mereu în gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dragostea pentru cântec și importanța acestuia în viața interpretului. Cântecul este văzut ca un alinare și o modalitate de a se conecta cu lumea.
