Cântecul pădurarului
Nicoleta Vasile – Târgovişte.
I. Uite pe cărare vine-un pădurar
E frumos înalt, ca el om mai rar
Înalt cum e bradul, roșu în obraz
Știu de ce se plimbă
Îmi face necaz.
R. Necaz n-o să-mi facă
Îl cunosc prea bine
A iubit tot satul
Mă vrea și pe mine
(repetare).
II. Ce te ții fălos pădurarule
Crezi c-ai să iubești toate fetele
Dac-ai păcălit, două sau mai multe
Nu-s ca celelalte, sunt fată cuminte.
R. Necaz n-o să-mi faci
Că te știu prea bine
Tu iubești tot satul
Mă vrei și pe mine
(repetare).
III. Umblă pădurarul, în sus și-n jos
Vrea ca să îl văd, cât e de frumos
E frumos știu bine, dar mie nu-mi pasă
E neserios, nici doi bani nu face.
R. Necaz n-o să-mi facă
Îl cunosc prea bine
A iubit tot satul
Mă vrei și pe mine
(repetare)
Sensul versurilor
O fată de la țară este curtată de un pădurar cunoscut pentru aventurile sale amoroase. Ea se preface că nu este impresionată, deși recunoaște că el este chipeș, dar îl consideră neserios.