Eu nu sunt doctor, nu vindec dureri
De iubire aduse la bar
Gânduri blurate în noapte apar
Căutând fericire în pahar.
Sorb iar și iar vin povești, știu eu
Povești fără final
La mine se rup două inimi mereu
Din același vechi jurnal.
Cu adevărat am iubit doar un bărbat
Prietena mea împarte cu el acum același pat.
Doctore, ai vindeca, vindeca inima mea
Doctore, nu mai bate cum bătea
Doctore, știi rana mea, e deschisă în fața ta
Când eu țip, toarnă ce vrei tu pe ea.
Ai carte, ai parte, ajungi departe
Mama așa spunea
N-a spus: Copilo, ai grijă, te rog, și de inima ta.
Dansează amândoi aici în fața mea și ea
Calcă strâmb, cu pantofii, lui iar pe inima mea.
Cu adevărat am iubit doar un bărbat
Prietena mea împarte cu el acum același pat.
Doctore, ai vindeca, vindeca inima mea
Doctore, nu mai bate cum bătea
Doctore, știi rana mea, e deschisă în fața ta
Când eu țip, toarnă ce vrei tu pe ea.
Când iubești prea mult, iubirea doare
Oferind mai mult, din iubită ajungi cerșetoare
Inimă, iartă-mă, te-am păcălit
Am vrut să mă simt iubită și te-am oferit.
Doctore, ai vindeca, vindeca inima mea
Doctore, nu mai bate cum bătea
Doctore, știi rana mea, e deschisă în fața ta
Când eu țip, toarnă ce vrei tu pe ea
Sensul versurilor
O femeie își caută alinare într-un bar, după ce a fost trădată de prietena ei și de bărbatul pe care îl iubea. Ea cere ajutorul unui 'doctor' metaforic pentru a-și vindeca inima frântă, recunoscând că a oferit prea mult din ea însăși în căutarea iubirii.