Spune-mi ce vrei, dar câte femei au plâns după tine.
Spune-mi orice, spune-mi de ce ar mai conta.
Și dacă mai stai, ce poți să-mi dai, ți-e frică de mine.
Știu că mă minți, hai spune-mi ce simți cu adevărat.
Și mă tot întreb cu ce mă aleg din iubirea noastră.
Poate-i nedrept să te mai aștept, dar ceva nu mă lasă.
Cine iubește și lasă să fie blestemat.
Dumnezeu să-ți dea pedeapsă, că tu m-ai uitat. [x 2]
Neîncetat, nu știu cum faci să mă ții lângă tine.
Cum reușești să-mi amintești ce înseamnă dor.
Iar din amândoi, o parte din noi îți aparține.
Azi mă iubești, mâine tu pleci mult prea ușor.
Și mă tot întreb cu ce mă aleg din iubirea noastră.
Poate-i nedrept să te mai aștept, dar ceva nu mă lasă.
Cine iubește și lasă să fie blestemat.
Dumnezeu să-ți dea pedeapsă, că tu m-ai uitat. [x 2]
Când vreau să-ți vorbesc, te faci că nu vezi.
Și tot ce-mi spui, nici tu nu mai crezi.
Când vreau să mă auzi, tu vrei să fugi.
Nu te mai opresc, ești liber să pleci.
Cine iubește și lasă să fie blestemat.
Dumnezeu să-ți dea pedeapsă, că tu m-ai uitat. [x 2]
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și confuzia resimțite într-o relație toxică. Persoana se simte prinsă într-un ciclu de iubire și suferință, întrebându-se ce câștigă din această relație și blestemând iubirea care aduce doar durere.