De o lună și mai bine
Plânge cerul pentru tine
Știe că te părăsesc
Din plâns nu pot să-l opresc.
Chiar dacă cerul mi-ar zâmbi, iubirea mea
Nu am să pot stăpâni
Dorința de a pleca
Și Luna de m-ar întreba
De ce te părăsesc
Eu aș minți-o și pe ea
Că nu te mai iubesc.
Ce să fac, iubirea mea
Dacă soarta a vrut așa
Am ajuns să te iubesc
Și acum plec, te părăsesc [bis].
Chiar dacă cerul mi-ar zâmbi, iubirea mea
Nu am să pot stăpâni
Dorința de a pleca
Și Luna de m-ar întreba
De ce te părăsesc
Eu aș minți-o și pe ea
Că nu te mai iubesc.
Cerul plânge, tu oftezi
Știi că n-ai să mă mai vezi
Tu rămâi și plângi acum
Soarta mea a ales alt drum [bis].
Chiar dacă cerul mi-ar zâmbi, iubirea mea
Nu am să pot stăpâni
Dorința de a pleca
Și Luna de m-ar întreba
De ce te părăsesc
Eu aș minți-o și pe ea
Că nu te mai iubesc
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri inevitabile, unde naratorul, deși iubește, simte că trebuie să plece din cauza destinului. El minte chiar și luna pentru a-și ascunde adevăratele sentimente, accentuând conflictul interior și tristețea despărțirii.