Eu rătăcesc printre gânduri
Tristă este casa mea
Că nu aud vocea ta.
Ochii mei au rămas singuri
Eu rătăcesc printre gânduri
Tristă este casa mea
Că nu aud vocea ta.
De unde ai tu atâta plăcere
Să-mi aduci mereu atâta durere
Ce ți-am făcut, zi, ce ți-am făcut
Că mă urăști așa mult..
Fereastra camerei mele
E deschisă către stele
Pe toate le întreb de tine
Ele nu vorbesc cu mine.
Fereastra camerei mele
E deschisă către stele
Pe toate le întreb de tine
Ele nu vorbesc cu mine.
De unde ai tu atâta plăcere
Să-mi aduci mereu atâta durere
Ce ți-am făcut, zi, ce ți-am făcut
Că mă urăști așa mult..
De unde ai tu atâta plăcere
Să-mi aduci mereu atâta durere
Ce ți-am făcut, zi, ce ți-am făcut
Că mă urăști așa mult
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și durere profundă cauzate de absența unei persoane dragi. Naratorul se simte pierdut și întreabă de ce i se provoacă atâta suferință, căutând răspunsuri în stele, dar fără succes.
