La fereastră stau și plâng,
La fereastră stau și plâng și la frații mei mă uit.
Stau la masă, beau, mănâncă și la mine nu se uită,
Nici nu m-au chemat măcar să beau cu ei un pahar, să beau cu ei un pahar.
Frățiorii mei iubiți, cât de răi puteți să fiți, cât de răi puteți să fiți.
Vă feriți din calea mea ca să nu vă cer ceva.
La voi la ușă am venit, ușa-n față mi-ați trântit, ușa-n față mi-ați trântit.
Aveți bani, mașini și vile, vă e rușine cu mine, vă e rușine cu mine.
Eu n-am venit cerșetor, am venit ca frățior.
După câțiva ani de zile a dat norocul peste mine,
Câștigam din zi în zi cât nu puteam cheltui.
Și într-o seară pe la 7 cineva la ușă bate, cineva la ușă bate.
M-am ridicat să deschid, pe loc am încremenit.
Stăteau frații mei pe scară, tremurau de frig afară.
Ma rugau să nu îi las, c-au dat de mare necaz,
Că averea ce au avut, bani și casă au pierdut
Și au rămas pe drum cu toți, frați, cumnați și cu nepoți, au rămas pe drum cu toți.
Ridicai fața la cer, mă abțineam să nu zbier.
O parte din inimioară îmi spunea să-i las afară,
Iar cealaltă jumătate îmi spunea să uit de toate.
Pe loc i-am îmbrățișat și în casă i-am chemat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație în care protagonistul este inițial respins de frații săi, dar ulterior, când aceștia pierd totul, el alege să-i ierte și să-i ajute. Mesajul central este despre iertare, compasiune și importanța familiei, chiar și în momente dificile.