Hei, hei, hei, hei, hei, hei, hei.
Hai mai, tata maiiiii.
Și din nou pe sistem nervos, Guță Nicolae și Susanu.
Pustoaico cu păr roșcat,
În grea boală m-ai băgat.
Am uitat și de nevastă,
Stau mereu plecat de-acasă (bis 2).
Susanu din nou.
Mai pustoaico, rău mai zăpăcit,
Văd că ai reușit, m-am îndrăgostit.
Ai grijă, pustoaico, când spun nu te juca,
Doar știi că sunt însurat, poate mă dai de belea.
Că bate la ochi, să știi,
Și orice ar fi, nevasta n-o voi părăsi.
Și de nu vrei, n-ai încotro,
Îmi iau alte femei, mai pustoaico.
Zile… Guță.
Ce bine arată fata,
Mă face să-mi las nevasta.
Nu știu dacă fac ce-i bine,
Pentru ea și pentru mine (bis 2).
Una, două, hei!
Hei, hei, hei.
Spune vorbe de iubire,
Zi ca ea și fă ca mine.
Îmi este drag și de ea,
Dar nu pot să-mi las casa (bis 2).
Văd eu cum fac și să le împac,
Că eu sunt drac, frățioare, și tac.
Nu mă dau de gol chiar așa ușor,
N-am să ajung la mâna lor, chiar de ele asta vor.
Că mă știu că sunt nenorocit, șmecherit,
Că sunt iubit și că tot timpul eu le mint.
Asta sunt eu, așa pățesc,
De câte ori mă îndrăgostesc.
Zile… Guță.
Ce bine arată fata,
Mă face să-mi las nevasta.
Nu știu dacă fac ce-i bine,
Pentru ea și pentru mine (bis 2).
Una, două, hei!
Hei, hei, hei.
Hei, hei, hei.
Zile… Guță.
Zile… Guță.
Ce bine arată fata,
Mă face să-mi las nevasta.
Nu știu dacă fac ce-i bine,
Pentru ea și pentru mine (bis 2)
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat căsătorit care este atras de o femeie mai tânără, numită 'pustoaică'. El se luptă cu dorința de a o părăsi pe soția sa, dar în același timp este conștient de consecințele acțiunilor sale.