I: Iar m-ai sunat
Ce trist m-ai lăsat
Nu știu cât am să rezist
Să fiu mereu trist
R: Tu nu ai suflet, tu nu ai suflet
Nu știi să oferi măcar un zâmbet
Iar când pe alții îi privești
Cu ei râzi și le și vorbești
II: Fie ce-o fi
Singur am să plec
Că mi s-a luat zi de zi
Să te mai aștept
R: Tu nu ai suflet, tu nu ai suflet
Nu știi să oferi măcar un zâmbet
Iar când pe alții îi privești
Cu ei râzi și le și vorbești
R: Tu nu ai suflet, tu nu ai suflet
Nu știi să oferi măcar un zâmbet
Iar când pe alții îi privești
Cu ei râzi și le și vorbești
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei persoane față de partenerul său, pe care îl consideră lipsit de empatie și incapabil să ofere afecțiune. Persoana decide să plece, fiind sătulă de așteptare și de tristețe.