De-ar fi lumea de hârtie
Aș aprinde-o-ntr-o mânie.
Refren:
Dar lumea asta-i de piatră
Doamne, nu se-aprinde niciodată.
Dar lumea asta-i de piatră
Doamne, nu se-aprinde niciodată.
Doamne, și-atâta oi bea și-oi plânge
Până cred eu c-o ajunge.
Refren:
Și-atâta oi plânge și-oi bea
Până când m-oi sătura.
Oi plânge, Doamne și-oi bea
Până când m-oi sătura.
Și-oi pleca, lume, din tine
Să rămână cui îi bine.
Refren:
Să las lumea-n foc s-o ardă
Că mie nu mi-o fost dragă.
Să las lumea-n foc s-o ardă
Că mie nu mi-o fost dragă.
De la sero vel moro ilo
De la pala mâro șa uro.
Refren:
Sero vel ai sero vel
De la ochere ci mai avel.
Sero vel ai sero vel
De la ochere ci mai avel.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire față de lume, percepută ca fiind insensibilă și imposibil de schimbat. Naratorul își găsește refugiul în alcool și plâns, dorindu-și să evadeze dintr-o realitate care nu-i aduce bucurie.