Nimic nu se poate spune despre auz,
nimic despre văz, nimic despre umbră.
Am urcat într-un labirint căutând întunericul,
m-a orbit un fulger precum sunetul unei trompete.
Lumea întreagă ascultă,
oamenii se-nțeleg între ei ascultând,
numai viața și moartea nu se-nțeleg așa,
dacă una din alta se nasc precum clipa din clipă.
Lumea rămâne în afara a tot ce se poate trăi.
Ludwig,
trăitor în afara a tot ce se poate vedea și înțelege,
după cuvânt.
Sensul versurilor
Piesa explorează limitele percepției și înțelegerii umane, contrastând experiența individuală cu percepția colectivă. Se reflectă asupra relației dintre viață și moarte, sugerând o deconectare între lumea trăită și cea percepută.