Încerc să-ți scriu
cuvintele iau calea întoarcerii
și nu rămân decât litere rătăcite între mine și tine
nu rămân decât cuvinte strigate
pentru a trezi netrezitul în noapte
pentru a stinge și ultima stea
cu graiul tău nins încet spre inima mea de cristal.
Pe pășunea albastră stă singur omul
preschimbat în altceva
el așteaptă de mii de ani împlinirea sărutului
de mii de ani stă nins de fulgii ochilor tăi
căzuți din cer odată cu stelele.
Încerc să-ți scriu
cuvintele se-nșiruie
și-n loc de rânduri
inima zboară curcubeu către inima ta
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a comunica sentimente, dar cuvintele par să se piardă. E o căutare a conexiunii și o așteptare îndelungată a împlinirii iubirii, într-o atmosferă melancolică și visătoare.