Dacă mă supăr odată
Sare cuțitul di piatră, lume
Că am pătimit mereu, mai
Și-n viață am duso greu, lume
M-am născut fără noroc, ca un lup
Să mă lupt, drumu-n codru să apuc, mai
Cu lupi să mă-nfrățesc tot mereu
Că nu-i greu și cu codrul să vorbesc
Refren:
Dar mi-adun voinici
Vre-o cincizeci și cinci
Să dăm iama prin ciocoi
Că și-au bătut joc de noi
În codru mă duc și mă fac haiduc
Să trăiesc printr-e poiene
Ca la sânul mamei mele
Greu mai e bătut de soartă
Să n-ai după ce bea apă, lume
Ca un pește pe uscat, mai
Te zbați și tot mori sărac, lume
Că bogatul nu te crede, e hain și păgân
Să te-ajute când te vede
Te scoate mereu dator că e rău
Șarpe rău, nici să mori n-ai ajutor
Refren:
Dar mi-adun voinici
Vre-o cincizeci și cinci
Să dăm iama prin ciocoi
Că și-au bătut joc de noi
În codru mă duc și mă fac haiduc
Să trăiesc printr-e poiene
Ca la sânul mamei mele
(Strigătură)
Și-aș mai vrea vreo două veri
Să-mi adun și eu averi
Ca să nu mai fiu sărac
Să fac ciudă la bogați
Hop și așa și așa
Bogatul și viața-i rea
Și trimite potera, mai lume
Că de când m-am haiducit
Somnul nu mi-a mai tihnit
Când somnul l-a doborât de pe plai
Sar pe cai, vin haiduci la bragar, mai
Nu scapă nici Dumnezeu de păgân
Că-i hain, să moară de fierul meu
Refren:
Dar mi-adun voinici
Vre-o cincizeci și cinci
Să dăm iama prin ciocoi
Că și-au bătut joc de noi
În codru mă duc și mă fac haiduc
Să trăiesc printr-e poiene
Ca la sânul mamei mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și revolta față de nedreptățile sociale și exploatarea săracilor de către cei bogați. Protagonistul alege calea haiduciei ca formă de răzbunare și de trăi în libertate, departe de opresiunea celor puternici.