Frunzuliță de mohor, mândruța mea,
Vino mândra mea, vino că mi-e dor.
Vino tu la mine, ca să fii a mea, mai,
Chiar de mama ta știu că nu mă vrea.
Vino tu la mine, ca să fii a mea, mai,
Chiar de mama ta știu că nu mă vrea.
Știu că și ție ți-e greu, și tare ți-e dor,
Dar nu vii mândruțo c-ai tăi nu mă vor.
Nu mă vor pe mine, ca să fii a mea, mai,
Nu știu ce să fac mândruța mea.
Nu mă vor pe mine, ca să fii a mea, mai,
Nu știu ce să fac mândruța mea.
Mândro dacă m-ai iubi, nu te mai gândi,
Hai cu mine-n lume, oriunde ar fi.
Să fim laolaltă, lumea să ne vadă,
Că noi mândro-avem dragoste curată.
Să fim laolaltă, lumea să ne vadă,
Că noi mândro-avem dragoste curată.
Vino tu la mine, ca să fii a mea, mai,
Chiar de mama ta știu că nu mă vrea.
Să fim laolaltă, lumea să ne vadă,
Că noi mândro-avem dragoste curată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare a unui tânăr de a fi cu iubita sa, în ciuda opoziției familiei ei. El o îndeamnă să îl urmeze, promițându-i o dragoste curată și o viață împreună, indiferent de obstacole.