Tu,
care pierzi controlul, strigând cu vocea tare,
ești inima mea.
Eu,
încercând să te ascult, nu îmi pot explica
ce senzație ciudată..
Tu nu vrei să mă înțelegi,
Și mă lași să mă pierd, spunându-mi că
Nu trebuie să fiu surprinsă,
Pentru că asta e realitatea iubirii noastre
Și eu..
Nu am arme ca să te înfrunt,
Îmi pun mâinile, mâinile în aer.
Tot ce vreau este să te iubesc
Cu toată ființa mea
Așa cum era ieri.
Tu,
care ai pierdut controlul,
te-ai lăsat dus de nesiguranță.
Eu,
care te-am văzut crescând,
îmi pot imagina că totul se va schimba.
Astăzi, când totul e la fel
Și mă lași să pierd spunându-mi că
Trebuie să fii tu stăpânul sau totul se va sfârși.
Dar eu nu pot așa..
Nu am arme ca să te înfrunt,
Îmi pun mâinile, mâinile în aer.
Tot ce vreau este să te iubesc
Cu toată ființa mea
Așa cum era ieri. (2x)
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație conflictuală în care unul dintre parteneri simte că pierde controlul și se simte neînțeles. Refrenul exprimă dorința de a iubi necondiționat, dar și sentimentul de neputință și predare în fața dinamicii toxice.