Dacă mi-ai ști stilul de viață
Ai spune că sunt vagabond
D-ăla care a crescut pe străzi și stă în scări de bloc
Numai că nu tot, e așa cum pare
Am învățat că aparențele-s înșelătoare
Crescut de mic, plin de vicii
Am trecut prin schimbări
Și m-am obișnuit să nu mai țin cont de urmări
Prăjit la cote mari
Am luat-o pe cărări
Și-am ajuns în niște stări, în care ai putea să mori
Dar nu eram singur
Aveam băieții aproape
Și fetele cu care vorbeam în fiecare noapte
Pierduți în fum, în gașcă mare
Vrăjeala, grupulețe pe la scară
Rap și plictiseală
Mulți aveau interese că toți vor o felie
Dar asta e normal, și toată lumea o știe
Așa era anturajul, ne înjuram de morți
Dar atunci când cădea unu, clar cădeau toți
x2 Fumez indica și nu e indicat
Să revin la ce-am fost
Trebuie să rămân schimbat
Poate ar trebui să nu mai spun nici un cuvânt
Că uneori e bine să lași lucrurile așa cum sunt
Fumul pentru toți
Și toți pentru unu’
Până când cineva începe să facă pe nebunu’
Vrăjeala se simte
Și te trădează ochiu’
Și începeți să vă pierdeți în priviri la propriu
Îți iei impresii, că nu ai satisfacții
Și începi să îți confunzi toți dușmanii cu frații
Până când unul ajunge pe targă
Abia apoi gașca începe să se spargă
Așa e pe stradă, tre’ să aștepți, să lupți, să regreți
Până la adânci bătrâneți trebui’ să înveți
Nu vrei să accepți dar rapp-ul e plin de inculți
Și dacă aș spune tot ce cred s-ar supăra cam mulți
Sper să nu te simți, eu chiar n-am treabă cu..
Oamenii ăștia frate, sincer n-am cum..
Să mă pun la mintea voastră, nu
Sunt mulți proști pe lume
Unul dintre ei poți fi chiar tu
Am obiceiuri vechi în cartierul „Timpuri noi”
Nu sunt în toate mințile, că nu vreau să fiu ca voi
Și mama sper să îmi înțeleagă filmu’
Că înainte nu eram ultimul drogat, eram primu’
x2 Fumez indica și nu e indicat
Să revin la ce-am fost
Trebuie să rămân schimbat
Poate ar trebui să nu mai spun nici un cuvânt
Că uneori e bine să lași lucrurile așa cum sunt
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de stradă, cu anturajul problematic, vicii și consecințe. Vorbește despre necesitatea schimbării și despre acceptarea trecutului, dar și despre dificultatea de a te desprinde de el.