Aproape 11, încă e devreme, vine
12 noaptea și nu mă gândesc la pernă, ține
Această floare fiindcă știu că n-o s-o doară
Fiindcă știe că-i de plastic și nu are cum să moară
Nu trăiește și dacă nu grăiește cum poate să strige
Ea durerea ce-o trezește și deși ar vrea totuși ea nu poate crește
Și dacă o rănești nu se ofilește, a trăit multe nopți pierdute-n fum
Multe nopți trăite sec, nu miroase a parfum
Nu poate privi la stele, nu poate crește prin sere
Nu se mișcă deci nu poate fi îndoită de durere..
Floare de plastic ce nu s-a născut afară
Spune-mi te rog ce să fac să nu mă mai doară
Acum strig să m-audă Dumnezeu, piesa asta va fi imnul sufletului meu
Floare de plastic ascultă-mă un pic
Spune-mi cum să fac să nu-mi mai pese de nimic
Acum strig să m-audă Dumnezeu, piesa asta va fi imnul sufletului meu
Privind în urmă văd doar lucruri de fațadă
Sex ocazional fără lumânări pe cadă
Fără stele căzătoare, fără păsări călătoare
Și mă simt ca o pasăre ce nu poate să zboare
Dar cel mai rău mă doare faptul că nu poți să mă apreciezi
Ți-ai băgat p***a în trei nopți dacă tu n-ai fi
Cântam în urmă cu 5 zile, spuneai că nu știu să cânt și-ai început să râzi de mine
Am tăcut și am înghițit în sec dar nu mai ții minte când mă rugai să nu plec
Zice că ea simte dar nu prea mă simt iubit
Am așteptat un an o piesă care n-a venit..
Floare de plastic ce nu s-a născut afară
Spune-mi te rog ce să fac să nu mă mai doară
Acum strig să m-audă Dumnezeu, piesa asta va fi imnul sufletului meu
Floare de plastic ascultă-mă un pic
Spune-mi cum să fac să nu-mi mai pese de nimic
Acum strig să m-audă Dumnezeu, piesa asta va fi imnul sufletului meu
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea față de o relație superficială și lipsită de sentimente. Metafora florii de plastic ilustrează incapacitatea de a simți și de a se vindeca, reflectând o stare de apatie și singurătate.