Nein – Dragoste mincinoasă
Îmi spuneai să te susțin, să fiu de acord cu tine
Și-am făcut-o mai mereu, fiindcă-am vrut să fie bine
Îmi spuneai mereu de vise, cum să le construim
Iar într-o pasă proastă nu știai de ce vorbim
Schimbă placa, pune placa, fiecare pe un drum
Prea multă apă de ploaie ce s-a transformat în scrum
Nu e real ce zici aici, da’ cum să fie așa?
Apă nu se face scrum, da’ s-a făcut relația
Totul e făcut deja, nu e timp de vorbărie
Asta e, n-avem ce face, între noi nu e chimie
Du-te pe drumu’ tău, eu îmi văd de treaba mea
E ciudat cum dragostea e ca durerea de măsea
N-a trecut bine o zi și tu ești deja pe val
Ce să înțeleg din asta? Ăsta-i visu’ tău penal
Puteai să mi-o spui în față că-i dat de altcineva
Nu să vii ca proasta aici și să plângi în fața mea
REFREN
Ai să plângi, ți-am zis-o de multe ori
Credeai că dacă o să pleci o să ajungi dincolo de nori
Te-am văzut cu el de mână, am văzut cum se purta
Când tu erai cu el și el era cu gașca sa
De ce mă minți așa? Cum că toate ar fi roz
Să-nțeleg că tu mă minți pe mine să obții un bronz
Și dac-ar fi să fie fericire cum zici tu
Păcat că facebook-ul te dă de gol cu zâmbetu’
De ce mă suni pe mine dacă el te mulțumește
Că el nu e ca mine, ăsta-i prost, ăsta greșește
Și cine nu greșește, n-are cum să iubească
Și cine n-a învățat să ierte n-o să reușească
Că știu de ce mă suni pe mine, c-un zâmbet pe buze
În timp ce al tău vine acasă cu buzunare de scuze
Și tu erai cea care zicea să nu mai vorbim
Că dacă o vom face, mai rău o să ne rănim
REFREN
Ce poveste încurcată, ai plecat să te întorci
Nu am inimă burete ca să pot să o mai storci
Nu tre’ să te strofoci, luptă pentru visul tău
Ăla mare și real în care nu eram și eu
Cică singură se poate s-ai nevoie de un tip
E prea multă gălăgie ăsta-i singurul motiv
Ți-aduci aminte fiecare vorbă pe care-o spuneai
Că era așa de mare încât în ea și tu credeai
Îmi ziceai numai de vise, minciuni adevărate
Și-am impresia că toate sunt citate dintr-o carte
Îmi spuneai că nu se poate când defapt se putea
Și am realizat și eu cu timpu’ că lipsea totuși ceva
Prea multă apă de ploaie, prea multă supă la plic
Comunicare zero, deci nu am făcut nimic
Se pare c-a fost degeaba, te rog să nu mă mai suni
Nu pot să dau în spate, fiindcă nu cred în minuni
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație eșuată din cauza minciunilor și a infidelității. Naratorul exprimă dezamăgire și regret față de timpul investit într-o relație care s-a dovedit a fi falsă, subliniind durerea provocată de trădare și lipsa de comunicare.