Aprind o țigare și trag adânc în piept,
Dus de valul trecutului, încet îmi amintesc.
Când eram copil, nu știam că o să întâlnesc
Problemele vieții te supun la un continuu test.
Dar am trecut peste, indiferent de bariere,
Chiar dacă am avut prieteni, într-un final fiecare
Îți cere ceva în schimb și nu mi se pare normal
Cât timp o faci din suflet, nu ieși din tipar.
Dar ce să-i faci, suntem oameni, avem defecte,
Avem regrete, avem sentimente.
Suntem unici, dar diferite concepte
Și din păcate îi rănim pe cei ce ne iubesc.
Nu poți să-l schimbi, așa e omul, din greșeli învață,
Din greșeli își creează propriul drum în viață.
Tre’ să fii mereu atent, învață!
Poți să-ți găsești locul potrivit chiar dacă e ascuns în ceață.
Când vreau să evadez de stres, atunci mă duc lângă sufletele calde care m-au crescut.
Mama mea, îngerul meu păzitor, m-a învățat să fiu mereu cu un pas în fața tuturor.
Tatăl meu, o stâncă de neclintit, m-a învățat să nu aplec capul în fața nimănui.
Și-am izbutit, dacă privesc prin ochii lor, văd mândrie.
N-am fost ușă de biserică, dar nici dezamăgire.
A trebuit să iau decizii și n-a fost ușor,
Ca să câștigi trebuie să dai și nu ieși mereu învingător.
Trebuie să ai încredere în tine și-n ceea ce faci,
Să fii mereu cu ochii-n patru că ești înconjurat de draci.
Da’ eu am reușit, acum zâmbesc,
Cele rele le las deoparte, cele bune le păstrez.
Îmi colorez viața în culori de curcubeu,
Într-un final am devenit tot ce mi-am dorit eu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor vieții și importanța familiei. Artistul reflectă asupra greșelilor, lecțiilor învățate și a drumului personal, subliniind influența pozitivă a părinților în formarea sa.