Trandafiru-i ghiurghiuliu, trandafiru-i ghiurghiuliu
Mânca-l-ar argintul viu, mânca-l-ar argintul viu
Să-l mănânce, să-l topească, trandafiru-i ghiurghiuliu
Ca mine să nu iubească, trandafiru-i ghiurghiuliu.
M-ai iubit ca pe-o copilă, m-ai iubit ca pe-o copilă
M-ai lăsat ca pe-o streină, m-ai lăsat ca pe-o streină
M-ai iubit ca pe-o comoară, trandafiru-i ghiurghiuliu
M-ai lăsat ca pe-o vădană, trandafiru-i ghiurghiuliu.
Decât, mamă, mă făceai, decât, mamă, mă făceai
Mai bine de-un măr sădeai, mai bine de-un măr sădeai
Făcea roade, nu făcea, trandafiru-i ghiurghiuliu
Grijă de mine n-aveai, trandafiru-i ghiurghiuliu.
Mărul face vara flori, mărul face vara flori
Și umbră la călători, și umbră la călători
Călătoru-i călător, trandafiru-i ghiurghiuliu
Numai eu de jale mor, trandafiru-i ghiurghiuliu
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei părăsite de cel iubit. Ea compară iubirea pierdută cu un trandafir mistuit și își exprimă regretul că a fost adusă pe lume, preferând să fi fost un măr care oferă umbră și roade, în contrast cu lipsa de grijă maternă resimțită.