Cine vine-n fuga mare?
Bădița pe roib călare
Măi, dorule, măi!
Și din mână semne face
că vine la noi încoace
Măi, dorule, măi!
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Roibul tinerel
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
E gătit și el.
Badea-i sol, de bună seamă,
Pe nuntași la nuntă-i cheamă
Măi, dorule, măi!
Și cu vin îi tot îmbie
La petrecere să vie
Măi, dorule, măi!
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Că e nuntă mare
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Cum n-a fost sub soare.
Frunzuliță din livadă
S-a pornit nunta-n livadă
Măi, dorule, măi!
Tremură văzduhu-n soare
Tot de ropot de picioare
Măi, dorule, măi!
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Să cânte cobzarii!
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Și toți lăutarii!
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Satul chefuiește
Trai-la-la-la-la-lai-la-la-la-la
Și se veselește
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera festivă a unei nunți tradiționale. Un mesager călare invită oamenii la petrecere, unde toată lumea se bucură și sărbătorește.