Hai, mireasă, în grădină,
Că ne-ai fost soră cu milă
În mijlocul florilor
Las-o lacrimă cu dor
Un sărut şi-o lăcrămioară
Prinse-n colţ de năfrămioară
Pe noi azi ne părăseşti
Şi cu mirele porneşti.
Vine mirele în zori
Într-o căruţă cu flori
Şi coboară în grădină
Pe soare şi pe lumină
Şi vine cu lăutari
Cu stegari şi colăcari
Şi alai venind călări
De prin văile cu flori.
Noi venim cu florile
Şi cu sărutările
Tu ţi-ai luat dragostile
Şi ne dai năfrămile
Azi, mireasă, te desparţi
De surate şi de fraţi
Te-nsoţim, dragă, cu-ncetu’
Poate ne arunci buchetu’.
Şi-am zis verde de-un bujor
Vine mirele cu dor
Cu floare la buzunar
Să te ducă la altar
Şi vine cu lume bună
Şi te ia de lângă mumă
Şi te ia de lângă tată
Şi-ai să fii tot măritată
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul despărțirii miresei de surori și de familie în ziua nunții. Exprimă emoția și tradițiile legate de acest eveniment important, marcând trecerea miresei într-o nouă etapă a vieții.