Îsara Crăciunului
Și vremea umblatului
Asta-i sara de Crăciun
Pe ulița satului
Noi băgăm colinda-n casă
Gazdoaia să ne-o plătească
Asta-i sara de Crăciun
De-i place colinda noastră
Să ne dați vreo două poame
Că suntem vreo cinci cocoane
Asta-i sara de Crăciun
Și suntem moarte de foame
Suflă vânt pe sub țărnați
Gazda ne dă ea cârnați
Asta-i sara de Crăciun
C-aceia ne-or ține saț
Că mi-i frig a colinda
Că mi s-o spart opinca
Asta-i sara de Crăciun
Tare mult nu putem sta
M-oi duce la mama acasă
Și-o zice să mi-o tomească
Asta-i sara de Crăciun
Unde-i ruptă s-o cârtească
Să pot mere a colinda
Până mâni dimineața
Asta-i sara de Crăciun
Să-mi pot umple trăistuța
Să mi-o văd plină cu nuci
Cu poame și mere dulci
Asta-i sara de Crăciun
Că acelea le plac la prunci
De ni da, de nu ni da
La anu-om colinda
Asta-i sara de Crăciun
Și mai multe vom ura
Rămâi gazdă sănătoasă
Și gazdoaia veseloasă
Asta-i sara de Crăciun
Noi merem la altă casă
Asta-i sara de Crăciun
Noi merem la altă casă
Sensul versurilor
Colindul descrie umblatul colindătorilor în seara de Crăciun, dorința lor de a primi daruri și urările de bine adresate gazdelor. Accentul este pus pe bucuria colindatului și pe atmosfera festivă a Crăciunului.