Acum sunt fericit, iar i-am auzit azi
Mi-au strigat de dincolo de ușă că vin să-mpodobim brazi
Ca să râzi mai des mi-au spus
Dar nu-mi dau voie încă să iubesc
Și-n plus n-am mai râs cu ei de când.
Ea m-a părăsit
Nu vreau să vadă că-s fericit
Dar i-am mințit că-s supărat pe ei
Că m-am îndrăgostit de zei
Dar cei mai buni prieteni ai mei
Vor rămâne tot porumbeii de la fereastră
Dar e proastă, că și fereastra mi-e acoperită c-o pătură albastră.. ce proastă
I-am strigat că vreau s-o am
Mi-a strigat că pot s-o am
Mi-a urlat că nu o merit
I-am urlat că-nvăț s-o merit
Mi-a-nchis ușa și-a plecat din corpul meu înlăcrimat
Mi-a spus nu mai țipa că nu mai ascult.
Și-am rămas singur aici cu-n fost ghiveci de brad și cad tot mai adânc
Odată cu ura de după ușa de brad
Iar când dau măcar un dram din zâmbetul meu de ceară îi aud spunând-și iară:
-Nenorocitul încearcă ceva să-mi ceară!
Când mă uit prin zid văd un monolog de-al ei
legat de prizonierat
Și-nchid ochii și-i văd noii mei udați de ploi
fără noimă, pantofi, ce-mi cer parcă să ies de aici
Dar ei nu mă ajută și zeci de chipuri reci
Aud de dincolo cum se ceartă să-și împartă
Tristul meu trecut, al ei
Și strig cerând o voce de fată..
(„caaaaant pentru tineee.. caaaaant pentruu tineee. pentru tineeee….. „)
Acum sufletu-mi de piatră se descarcă și parcă
Aud ultimele ei cuvinte
Să nu-mi mai vorbești vreodată
Orice poruncă-ți îndeplinesc
Dacă vrei pot chiar să nu mai zâmbesc
Dar vreau măcar odată să-ți mai vorbesc
Vreau să pot să-ți spun te iubesc..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unui suflet rănit de o despărțire. Protagonistul se simte izolat și neînțeles, incapabil să comunice eficient cu persoana iubită, fiind bântuit de amintiri și regrete.