Narcotic – Când Nu Visezi

Strofa I:
Visătoare minți sucite
S-au culcat pe o ureche
S-au trezit mai surzi ca surzi
Ca un orb fără pereche
Ce stă pururea de veghe
Urmărind din umbră nopți
Cum cu mâinile murdare
Îngeri dau palme sorți
Indignați până și morți
Ce-au avut dreptul la viață
Dar și l-au vândut pe clipe
Ce nu pot să le trăiască
Să renască și orgoliul
În cel ce s-a milogit
Toată viața în genunchi
Pentru un vis neîmplinit
Ce l-a primit doar la sfârșit
Și asta pentru sacrificiu
De a lua o pagubă ca pe un mare beneficiu
De serviciu adus ființei
Ce-a crezut că din voință
Pentru a te împlini
Tre’ să recurgi la umilință
Ca o sentință repetată
Doar pentru amuzament
De ce cei zâmbind acceptă
acest tip de tratament
Evident iluzia șterge orice urmă de visare
Ca și cei ce pierd contactul cu simțul din întâmplare
Încercarea moarte n-are
Nici izbânda multă viață
Ca și cei ce predau lecții
Dar pe ascuns încă învață.

Refren x 2:
Nici un nor
Dar nici lumină
Nici păcatul n-are vină
Nici culorile îmbinate
Acum nu se mai îmbină
Nici credința nu mai crede
Că ai mai putea să crezi
Nici dorința nu-și dorește
Atunci când nu mai visezi.

Strofa II:
Când nu visezi e ca-n comă
Într-o stare critică
Să-mi trăiești aceeași fază
În variantă tragică
Exact ca o competiție
Când se știe rezultatul
Încă neorganizată
Dar trișorii au luat startul
Să mimezi o performanță
E ca un strop de importanță
Ce-a picat de la înălțime
În marea de ignoranță
Trăind cu-o speranță falsă
O să uiți că a fost ieri
Că motivația ce o creezi
Prefăcându-te că speri
De ce mai ceri când n-ai putut
Niciodată să oferi
E ca și cum ai încerca
Să dai durerilor dureri
Când tu plângi din răsputeri
c-ai parte de plăceri
Fără nici măcar să vrei
Dispunând și de puteri
De ce să n-ai un ideal
Pe care să-l urmărești
Mai mult decât televizorul
Atunci când te plictisești
Când găsești o alinare
În simpla închipuire
Privește cu ochii minții
Drumul spre înfăptuire
Minunea există în tine
Trebuie numai să crezi
Și mai este necesar
Să închizi ochii ca s-o vezi.

Refren x 2
Nici un nor
Dar nici lumină
Nici păcatul n-are vină
Nici culorile îmbinate
Acum nu se mai îmbină
Nici credința nu mai crede
Că ai mai putea să crezi
Nici dorința nu-și dorește
Atunci când nu mai visezi.

Strofa III:
Cum ar mai exista viața
Dacă nu trăind un vis?
Cum mai știi ce-i înălțimea
Dacă nu cazi în abis?
Cum aș ști ce-i întâmplarea
Dacă n-ai fi calculat?
Cum știi că n-o să găsești
Dacă nu ai căutat?
Cum afli ce e curajul
Dacă nu ai fost fricos?
Nu-i normal ca doar de frică
Să devii religios?
Când pe toți se întâmplă toate
Ce se află mai în față
Când destinul atârnă greu
Cât contează un fir de ață
Ce te înalță te doboară
Ce te atrage te omoară
Ce iubești te părăsește
Ce cauți te ocolește
Chiar și viața mai glumește
Și cei fericiți sunt triști
Glonțul nu te va cruța
Dacă refuzi să te miști
Și să riști e un câștig
Viața însăși-i un cârlig
Ce-ți spânzură dreptatea
Dacă nu te lupți aprig
În frig îmi acuz halucinația
Judecându-mă la rece
Însă tu nici conștient
Nu înțelegi ce se petrece..

Refren x 2
Nici un nor
Dar nici lumină
Nici păcatul n-are vină
Nici culorile îmbinate
Acum nu se mai îmbină
Nici credința nu mai crede
Că ai mai putea să crezi
Nici dorința nu-și dorește
Atunci când nu mai visezi