Plouă-ncet și plouă-ncet, plouă-ncet
Nici nu mai știu de unde dracului să-ncep
O nouă zi, o veche poveste, un nou perfect
Parcă-ar fi aceeași zi tristă pusă pe repeat
Același ceas cu radio care mă sună și deșteaptă
Aceleași haine în dulap, aceiași adidași mă așteaptă
Simt același gust la berile de-aseară
Același gând mă bântuie că n-am bani în buzunar
Sunt pe hol. Pa, mama! Mă-ndrept încet spre școală
Poate că azi mai produc un leu dacă am mangheala
Văd aceleași fețe, aceiași bogătani discriminează
Aceiași tocilari stau în băncile clasei și studează
Eu sunt același eu, exact cum sunt pe stradă
Privesc atâția fraieri în căutare de o nouă pradă
Da-le-n morții lor de ore, cine are nevoie de ele?
Am venit a face un ban, vere, vremurile-s grele.
Refren:
Plouă-ncet și nu se mai oprește ploaia
Aș vrea să cred că-i altă situație, da’ e tot aia
Plouă-ncet, plouă-ncet și tot repet
Viața-i o curvă, nimic din ce se-ntâmplă nu-i drept
Plouă-ncet, ăsta-i un preludiu pentru ploaia mare
Au devenit o simplă legendă zilele cu soare
Plouă-ncet, zilele sunt din ce-n ce mai dureroase
Oare când vor fi o amintire zilele ploioase?
Vin de la școală pe același drum pe care am plecat
Sunt dezamăgit, e o altă zi îmbâcsită de kkt
Am păcălit fraierii cu un sandviș și un pachet de Kent
Fără să pun în relief calitățile de delincvent
Am mâncat fără bani, am și băut, am și fumat
Doamne, mulțumesc pentru vrăjeala cu care m-ai înzestrat
Și merg pe același drum care duce spre cartier
E din ce în ce mai secetă și tot mai puțini fraieri
Aceleași blocuri, aceeași culoare, totu-i gri
Aceeași potecă albastră unde se adăpostesc frații
Să plec? Mai târziu, acum tre’ să-i salut
Nu pot trece așa pe lângă ei, că-i respect prea mult
Noroc, băieți! Noroc pe dracu’, nici măcar la biliard
Sunt pe minus, au pierdut și n-au o chiflă-n stomac
Credeam că doar eu sunt așa azi, dar m-am înșelat
Sunt zile ploioase, nu mai e nimic de combinat.
Refren:
Merg pe drumul din fața blocului lipsit de gazon
În fața aceleiași scări, în fața aceluiași interfon
Urc pe casa scării îndreptându-mă spre apartament
Văd aceiași pereți mizerabili în acest moment
Neatent, mă-mpiedic și cad trei trepte înapoi
M-am împiedicat de treapta ruptă de la etajul doi
Ajung în fața ușii, bag cheile-n yală și-o deschid
Ținând cont cum se blochează, s-a deschis cam rapid
Mă descalț, îmi dau geaca jos și mă-ndrept spre cameră
O găsesc pe mama plângând din nou. Ce-ai, mama?
Se consumă și plânge că nu are un loc de muncă
Se simte neputincioasă de o perioadă lungă.
Mama, te rog, ține capu’ sus și privirea dreaptă
Nu te mai consuma aiurea, termină cu prostiile odată
Sunt aici, n-am să plec, lasă că o să fie bine
Băiatul tău e aici, promit să am grijă de tine!
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi tipică, marcată de sărăcie și dezamăgire, într-un cartier gri. Protagonistul se confruntă cu lipsuri materiale, o mamă disperată și un viitor incert, dar promite să aibă grijă de familia sa.