Nane – Nopți Albe

Aha… știi… cu toții avem nopți în care nu putem dormi… nopți în care ne macină gândurile sau… nopți în care pur și simplu nu putem dormi.
Ascultă și… povestea mea… o poveste ca oricare alta…
La dracu’, 8 dimineața, ce m-am trezit așa devreme.
Iar nu am putut să dorm, ale dracu’ de probleme.
E ceva-n neregulă cu mine, am același coșmar,
Mă visez c-o parte din prieteni în penitenciar.
Doamne, iartă-mă, te rog,
Promit că n-o să mai fac,
Nu mai pun mâna pe droguri, să vând, cât aș fi de sărac.
Nu s-a meritat, Doamne, am fost prost, n-am realizat,
Am trăit o lună regește până când m-au șifonat.
M-au luat din pat ca pe ultimul infractor de pe stradă,
Nu știam ce se-ntâmplă, nici nu mă gândeam la iarbă.
Era exact ca-n coșmaruri, m-au condus pe un coridor,
M-au băgat într-o cameră în care aduceau infractori.
Parcă nu era adevărat, am jurat că-s nevinovat,
Am zis că nu știu absolut nimic și că nu-s implicat.
Ciudat, prietenii de faptă erau greu de intimidat,
Dar speriați de pușcărie m-au incriminat.

Refren:
Azi pot spune, relativ bine mi-a mers bine,
Dar oare ce-o să spună sfârșitul zilei de mâine?
Va fi bine, va fi rău? Voi fi acasă, voi fi plecat?
Mă vor închide sau voi fi bucuros că am scăpat?
O să dorm bine la noapte sau plin de sudoare?
Vor veni mâine să mă cheme la vreo înfățișare?
Sunt semnele de întrebare care-mi strică noaptea,
Noapte albă din nou, țigări la greu și cafea.

Fraților, uitați-vă la mine, tremur, sunt speriat,
Nu-s pregătit de parnaie, nu la asta am aspirat.
„Stai liniștit, ești minor, n-ai cum să faci pușcărie!”
„Depinde de judecător, niciodată nu se știe!”
Unii mă încurajează, unii mă descurajează,
Alții nu-mi dau niciun sfat fiindcă nu-i interesează.
Nu pot fi indiferenți, pușcăria-i pușcărie
Și sunt speriat rău de ea, fir-ar a dracului să fie.
Cei care-au fost spun că nu s-ar mai duce vreodată,
N-ar mai vrea să piardă ani din viață indiferent de faptă.
Decât murdar și-nghesuit ca o pasăre-n colivie,
Mai bine fără bani, dar liber în sărăcie.
Am făcut-o, acum regret, dar timpul e ireversibil,
Tre’ să țin ochii larg deschiși, totul e imprevizibil.
Acest război psihic e prea greu, sunt un simplu om,
E o luptă grea, iar eu nu am decât o foaie și-un creion.

Refren:
Azi pot spune, relativ bine mi-a mers bine,
Dar oare ce-o să spună sfârșitul zilei de mâine?
Va fi bine, va fi rău? Voi fi acasă, voi fi plecat?
Mă vor închide sau voi fi bucuros că am scăpat?
O să dorm bine la noapte sau plin de sudoare?
Vor veni mâine să mă cheme la vreo înfățișare?
Sunt semnele de întrebare care-mi strică noaptea,
Noapte albă din nou, țigări la greu și cafea.

E al dracului de stresant că se joacă cu mintea mea,
Spun că vor să m-ajute, dar vor să-mi facă viața grea.
Polițaiul bate într-una cu pixul în masă,
Îmi pune aceleași întrebări formulate-altfel și mă derutează.
Mă-ncurc în minciuni, mă bâlbâi și mă contrazic singur,
S-au oprit bătăile pixului și-au dat seama sigur.
Tot cu NU în brațe, c-așa m-am învățat pe stradă,
Pot să mă lege de scaun, să mă-njure, să mă bată.
Ați ghicit, sunt băieții de la crima organizată,
Sunt cei care nu scapă nicio faptă niciodată.
Reține aspectul, nu vorbesc despre jandarmerie,
Care-ți dă amendă că bei în public sau faci gălăgie.
Mă pregătesc pentru sentință, deci pentru ce-i mai rău,
Sper ca domnul judecător nu mă trimite la bulău.
Asta nu-i cântec, frate, numai și numai realitate,
Gândurile unui traficant lipsit de somn în noapte.

Refren:
Azi pot spune, relativ bine mi-a mers bine,
Dar oare ce-o să spună sfârșitul zilei de mâine?
Va fi bine, va fi rău? Voi fi acasă, voi fi plecat?
Mă vor închide sau voi fi bucuros că am scăpat?
O să dorm bine la noapte sau plin de sudoare?
Vor veni mâine să mă cheme la vreo înfățișare?
Sunt semnele de întrebare care-mi strică noaptea,
Noapte albă din nou, țigări la greu și cafea.